- recombináre
- s. f., pl. recombinäri
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
recombinare — RECOMBINÁRE, recombinări, s.f. (fiz.) Neutralizare reciprocă a purtătorilor de sarcină electrică de semn contrar, produsă fie direct, la întâlnirea acestora, fie indirect, prin mijlocirea unei particule neutre. – v. recombina. Trimis de… … Dicționar Român
recombina — RECOMBINÁ, recombin, vb. I. tranz. A combina din nou elementele unui tot. ♦ refl. recipr. A realiza o recombinare. – Din fr. recombiner. Trimis de IoanSoleriu, 01.07.2004. Sursa: DEX 98 recombiná vb., ind. prez. 1 sg … Dicționar Român
recombinaţie — RECOMBINÁŢIE s.f. (fiz.) Recombinare. [gen. iei. / cf. it. ricombinazione, germ. Rekombination]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN … Dicționar Român
sit — SIT, situri, s.n. (Franţuzism) Peisaj. – fr. site Trimis de Zavaidoc, 13.09.2007. Sursa: DLRM SIT s. v. cadru, imaş, izlaz, păşune, peisaj, privelişte, scenă, tablou, vedere. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime sit s. n., pl. síturi … Dicționar Român